Numar Accesari: 41268

I. NULITATEA ABSOLUTĂ

1) Lipsa încadrării juridice a unei a doua fapte contravenţionale reţinute în sarcina contravenientului nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenţie (…) câtă vreme fapta contravenţională săvârşită a fost descrisă fără echivoc în procesul-verbal. Deschide hotararea

2) Aplicarea sancţiunii contravenţionale pentru o altă faptă decât cea reţinută în nota de constatare
a) Acurateţea înscrierilor din procesul verbal (descrierea conform a faptei contravenţionale) este o condiţie indispensabilă pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei actului constatator al contravenţiei. Deschide hotararea 

b) Instanţa constată că între nota de inspecţie şi procesul-verbal de contravenţie nu există identitate deplină, astfel deşi în nota de inspecţie se prevede că starea de igienă a unităţii este relativ corespunzătoare, în procesul-verbal de contravenţie se arată că nu s-au respectat normele de igienă. (…) În concluzie, pentru motivele de fapt şi de drept arătate mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa urmează să admită plângerea, să anuleze procesul-verbal de contravenţie şi, drept consecinţă, să exonereze petentul de la plata amenzii aplicate. Deschide hotararea 

c) Drept motiv de nulitate absolută, petenta a invocat că fapta contravenţională nu există întrucât pe nota de constatare este trecută „oprirea, staţionarea vehiculelor pe trotuar”, iar în procesul verbal de contravenţie „ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament”, însă, instanţa are în vedere că, în baza art. 17 din OG nr. 2/2001, este sancţionată cu nulitatea absolută a procesului verbal lipsa faptei săvârşite, în cuprinsul procesului verbal ataşat la dosar la fila 7 fiind indicată fapta reţinută în sarcina contravenientei. Deschide hotararea

 3) Cumul de contravenţii. Aplicare nelegala a regimului sancţionator.

 a) În sarcina petentului s-a reţinut comiterea a două fapte contravenţionale, prevăzute şi sancţionate distinct de Legea nr. 61/1991: fapta de a tulbura, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect, încadrată la art. 2 pct. 28 şi fapta de a refuza să dea relaţii pentru stabilirea identităţii sale, care întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 33.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001, actualizată, dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunea se aplică pentru fiecare în parte, iar apoi acestea se cumulează, dar fără a putea depăşi limitele indicate la alin. 2. Este, deci, necesar ca mai întâi să se individualizeze sancţiunea aplicată pentru fiecare faptă în parte şi doar apoi acestea se pot cumula. Numai procedând de această manieră se poate verifica ulterior dacă sancţiunile au fost aplicate în cadrul limitelor legale, precum şi dacă la individualizarea sancţiunilor s-au respectat prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001; în procesul-verbal contestat, s-a procedat la cumularea limitelor inferioare, respectiv a celor superioare prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. a şi lit. b din Legea nr. 61/1991 pentru faptele reţinute în sarcina petentului, iar apoi a fost stabilită o sancţiune unică în cadrul acestor noi limite obţinute. S-a aplicat, deci, un alt sistem sanctionator decât cel legal reglementat în mod explicit de O.G. nr. 2/2001, iar acesta nu permite verificarea legalităţii sancţionării pentru fiecare dintre faptele reţinute.

b) În procesul verbal de contravenţie se reţine că petenta nu deţinea instrucţiuni de folosinţă pentru două dintre produsele cosmetice pe care le comercializa, nu erau indicate pe produse precauţiunile şi avertismentele pentru utilizare. Astfel, petenta a fost amendată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 18 O.G.nr.21/1992 deşi actul normativ care reglementează în mod special aspectele cu privire la fabricarea, importul şi comercializarea produselor cosmetice în România este Legea 178/2000 rep.
Intimata avea competenţa de a aplica sancţiuni în temeiul Legii 178/2000, potrivit legii speciale, care are întâietate faţă de legea generală. Deschide hotararea

Nou!
4)Semnătura electronică din procesul verbal de constatare a contravenţiei.

Relativ la lipsa semnăturii agentului constatator, instanţa reţine că procesul-verbal a fost generat şi semnat electronic conform prev. Legii nr. 455/2001 şi H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator V. C. R.,
Potrivit Deciziei nr. 6/16.02.2015 pronuntate de ICCJ în soluţionarea recursului în interesul legii, in dosarul nr. 14/2014: In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.17 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile, raportate la dispozitiile art.4 pct.1-4 si art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica, republicata, procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.8 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, incheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sanctionate contraventional pe suport de hartie, sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnaturii olografe a agentului constatator.

 5) Contraventie in forma continua. Regim sanctionator.

 Pentru aceeasi fapta de colectare si evacuare a resturilor menajere din sectorul I al municipiului Cluj-Napoca, fara avizul Consiliului Local ,recurenta a fost sanctionata de doua ori, intr-un interval de 15 de minute, fiind dresat procesul-verbale de contraventie nr 460/23.02.2011(ora 10:50) .

Identificarea contravenţiei continue se face diferit, în funcţie de împrejurarea dacă elementul material îmbracă forma acţiunii sau a inacţiunii. Contravenţia continuă nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravenţională se prelungeşte în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenţiei.

Modul cum se exprimă legiuitorul prin verbum regens este criteriul de la care trebuie să se pornească pentru identificarea contravenţiei continue. În cazul contravenţiilor continue al căror element material se prezintă sub forma unei acţiuni, legiuitorul foloseşte termeni care presupun activităţi durabile temporal.

Momentul consumativ al contravenţiei continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravenţională s-a sfârşit. În cazul contravenţiei continue, procesul ilicit se opreşte în momentul când acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material a încetat şi ultima evoluţie a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al contravenţiei continue sunt activităţi de executare a acesteia, care nu pot avea independenţă juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenţiei continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situaţii când, deşi elementul material al contravenţiei continue este susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuşi realiza în chip instantaneu. Altfel spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită şi consumarea acesteia se prelungesc în timp. În funcţie de criteriul posibilităţii existenţei unor întreruperi ale elementului material, contravenţiile continue succesive permit anumite discontinuităţi determinate de specificul acţiunii sau inacţiunii contravenţiei.

Având în vedere definiţia contravenţiei continue, tribunalul constata ca recurenta a desfasurat actiunea de colectare a deseurilor menajere din sectorul I al municipiului Cluj-Napoca in baza aceleiasi rezolutii contraventionale si cu toate ca actul de executare a suferit intreruperi acestea au fost determinate de natura contraventiei( colectarea desfasurandu-se pe mai multe strazi arondate Sectorului I ).

In aceste conditii, prin aplicarea mai multor sanctiuni contraventionale principale unei singure contraventii, comise in forma continua, a fost infrant principiul non bis in idem consacrat de art 5alin 7 din OG nr 2/2011 modificata, ceea ce atrage nelegalitatea procesului-verbal de contraventie nr., aspect retinut de instanta de fond. Deschide hotararea

 II. NULITATEA RELATIVĂ

 1) Lipsa consemnării obiecţiunilor contravenientului.

 În conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din acelaşi act normativ, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, obiecţiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenţia. Ori în speţa de faţă, în raport de specificul faptei contravenţionale deduse judecăţii, contravenientul nu era prezent la momentul constatării contravenţiei, aceasta fiind constatată prin intermediul mijloacelor tehnice specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control a rovignietei SIEGMCR.

Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 al. 7 din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancţionată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiţii, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Ori petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenţionale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existenţa faptei contravenţionale ori a existenţei vinovăţiei celui sancţionat. în concret petenta chiar a formulat astfel de apărări, care au fost analizate de către instanţa de fond, în condiţiile art. 34 din OG 2/2001. Deschide hotararea

 2) Lipsa menţionării în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei a locului în care a fost săvârşită fapta atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat, în ceea ce priveşte contravenţiile stabilite prin HCL vizând fapte de încălcare a regulilor privitoare la parcare, staţionare şi oprire, locul săvârşirii contravenţiei fiind esenţial pentru a se putea verifica de către instanţă existenţa faptei contravenţionale. Deschide hotararea; Deschide hotararea 

3) Incorecta consemnare a datei in procesul verbal: Aşa cum a menţionat instanţa de fond şi cum cunoaşte şi recurentul, dispoziţiile art. 17 din OG 2/2001 prevăd situaţiile în care un proces verbal de constatare a contravenţiilor este nul absolut, printre acestea fiind şi situaţia în care din actul de constatare lipseşte data comiterii contravenţiei. În mod evident prin dată a comiterii contravenţiei se înţelege data la care fapta sancţionabilă contravenţional a fost efectiv comisă, orice altă dată fiind exclusă (cu excepţia contravenţiilor continue, nefiind cazul în speţă). Ori, procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 118122, întocmit de Mun. Cluj-Napoca – Direcţia Poliţia Comunitară apare ca fiind întocmit la data de 12.04.2009 pentru o faptă comisă la o dată ulterioară – 10.05.2009, acest lucru fiind imposibil. Deschide hotararea 

4) Lipsa menţiunii din procesul-verbal cu privire la achitarea sancţiunii amenzii în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal. Lipsa acestei menţiuni este stipulată în art. 16 alin.1 si 6 din OG nr. 2/2001, sancţiunea fiind nulitatea relativă, condiţionată de existenţa unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât în condiţiile anulării actului. Deschide hotararea.

 5) Descriere necorespunzătoare a faptei contravenţionale. Încălcarea exigenţelor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 modificată.

Tribunalul apreciază, la fel ca şi instanţa de fond, şi în dezacord cu susţinerile recurentei, că o modalitatea în care a fost descrisă fapta contravenţională în procesul verbal, („numitaT.E., în calitate de administrator nu a îndeplinit atribuţiile care-i revin în calitate de administrator, privind achitarea cheltuielilor comune a blocului situat la adresa mai sus menţionată”) este prea ambiguă pentru a se considera că reprezintă o descriere a faptei, care să respecte exigenţele unui proces verbal corect întocmit.

Susţinerile recurentei referitoare la inutilitatea detaliilor la care face referire instanţa de fond, sunt neîntemeiate, întrucât aceste detalii (precizarea în concret a atribuţiilor care au fost încălcate de către petentă) sunt necesare atât pentru ca instanţa să poată să verifice existenţa faptei menţionate în procesul verbal şi pentru a verifica dacă individualizarea sancţiunii s-a realizat în mod corect, cât şi pentru petentă care, în absenţa acestor detalii, nu poate să facă dovada unei stări de fapt contrare celei reţinute în procesul verbal.(Deschide hotararea; dosar nr Deschide Hotararea).

 6 ) Nulitate virtuala. Justificarea vatamarii.

Vătămarea la care face referire prima instanţă nu este amenda aplicată petentului, aceasta fiind o sancţiune contravenţională şi nu o vătămare, în sensul art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care să fie de natură să atragă anularea procesului verbal. Aceasta trebuie să fie o vătămare care să afecteze drepturile procesuale ale petentului, şi să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speţă, nesemnarea procesului verbal de un martor asistent nu îl afectează în nici un fel pe recurent în exercitarea drepturilor sale procesuale. Deschide hotararea

 

III. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRAVENŢIEI

 1) Caracterul personal al răspunderii contravenţionale

 a) In speţă, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că petenta a administrat proba contrară stării de fapt reţinute de agentul constatator, întrucât din probatoriul administrat (copii ale contractelor de închiriere cu acte adiţionale şi declaraţii de martor) se desprinde cu claritate, că, deşi societatea sancţionată este proprietara a spaţiului de pe strada OAŞULUI, totuşi aceasta nu a depozitat niciun fel de deşeuri respectiv acolo, întrucât deşeurile provin doar de la chiriaşii a căror activitate în zona datează de 6 ani. Astfel, doar chiriaşii se fac vinovaţi de depozitarea deşeurilor în zona şi nicidecum proprietarul care a luat masuri anterior întocmirii procesului verbal de contravenţie împotriva acestora. Astfel chiriaşii au fost somaţi să salubrizeze zona, acest lucru revenindu-le ca şi obligaţie contractuală, fiind excesiv a se solicita de la petentă să procedeze la salubrizarea zonei închiriate, în condiţiile în care potrivit prevederilor contractuale ea avea obligaţia să asigure folosinţa spaţiului închiriat iar chiriaşul să execute lucrările de întreţinere, căile de acces fiind folosite tot de societăţile care au închiriat. În consecinţă, constatându-se că a fost încălcat principiul personalităţii răspunderii contravenţionale, în mod corect a fost admisă plângerea iar în baza art. 34 din OG 2/2001 s-a anulat procesul verbal contestat. Deschide hotararea 

b) Totodată, conform dispoziţiilor art.6 lit.a pct.5 din H.G. nr.984/2005 constituie contravenţie „eliberarea de documente sanitare veterinare de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, în alte condiţii decât cele prevăzute în normele, instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare”. Aşadar, este dincolo de orice urmă de îndoială că, în raport cu norma de incriminare menţionată, contravenient şi subiect activ al faptei contravenţionale imputate recurentei societate comercială este numai medicul veterinar de liberă practică care desfăşoară activităţile specifice la care face referire textul incriminator. Or, în speţă, a fost sancţionată ca şi contravenient persoana juridică, şi nu persoana fizică - medicul veterinar de liberă practică, fiind încălcat astfel principiul personalităţii răspunderii contravenţionale prevăzut în art.1 din O.G. nr.2/2001, sancţiunea fiind, în mod evident, nulitatea absolută a actului de constatare a contravenţiei. Deschide hotararea

c) Ca si tehnica de reglementare, răspunderea poate fi instituită în normele speciale, fie în mod expres - când se precizează explicit în norma contravenţionala că persoana juridica răspunde pentru săvârşirea respectivei contravenţii şi care este sancţiunea aplicabila, fie implicit - când este evident, chiar în lipsa unei prevederi exprese, că acea contravenţie poate fi comisa numai de către o persoana juridica, în funcţie de specificul faptei prevăzute în actul normativ care stabileşte fapta contravenţională şi sancţiunea aplicabilă. Pornind de la aceste considerente, tribunalul reţine că potrivit prevederilor art.6 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 189/2006 modificata prin HCL nr 340/2008 Accesul in vederea aprovizionarii este permis numai pe baza autorizatiilor de liber acces care pot avea forma prevazuta in anexa 1 cu semnatura si parafa sau imprimate securizat tip „vigneta” conform modelului prezentat in anexa 2 (…) iar nerespectarea acestor prevederi constitutie contraventie potrivit art 12 din aceeasi HCL. Din economia acestui text legal rezulta că HCL Cluj-Napoca nr. 189/2006 modificata prin HCL nr 340/2008 , avand caracter normativ, nu precizează că persoana juridică ar putea fi sanctionata pentru savarsirea contravenţiei prevăzute de art. 6 si sanctionata de art 12. Cât priveşte posibilitatea instituirii unei răspunderi implicite a persoanei juridice pentru contravenţii de natura celei reţinute în sarcina intimatei rezultând din specificul acestor fapte contravenţionale, instanţa retine că actiunea de a patrunde cu un autovehicul, in scop de aprovizionare, intr-un perimetru strict determinat, fara a detine autorizatie de liber acces poate fi efectuata doar de conducătorul auto, ca persoană fizica. Deşi un autovehicul poate fi în proprietatea unei persoane juridice, numai conducătorul auto ca persoană fizică poate, în mod logic şi obiectiv să conducă acel autovehicul. Deschide hotararea

 2) Societatea civila de avocati subiect activ al contraventiei.

Toate atributele care caracterizează societatea civilă de avocaţi sunt specifice persoanei juridice. Este de neconceput de altfel ca aceasta să se bucure doar de drepturile persoanei juridice, să fie afectată doar de unele dintre obligaţiile persoanei juridice.
 De altfel, această interpretare este susţinută de reglementarea expresă a art. 188 Nou Cod civil, prin care s-a stabilit că sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187 din acelaşi act normativ, respectiv are o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general.

Această reglementare a complinit, practic, vidul legislativ existent la un anumit moment în ceea ce priveşte entităţi precum societatea civilă, care, până la momentul intrării în vigoare a noii legi, au fost supuse diferitelor interpretări mai mult sau mai puţin restrictive în ceea ce priveşte natura lor juridică. Deschide hotararea 

 3) Calitatea de subiect activ al contravenţiei. Obligaţia proprietarului şi nu a chiriaşului de a încheia contractul pentru furnizarea utilităţilor.

Prin procesul-verbal de contravenţie atacat se reţine în sarcina petentei săvârşirea faptei contravenţionale de a nu fi încheiat contractul de salubrizare cu un agent specializat, trasându-se ca şi îndatorire intrarea în legalitate, respectiv încheierea unui contract de prestări servicii cu o firmă de salubritate.
Potrivit contractului de închiriere depus la dosar de fond, societatea sancţionată are doar calitatea de locatar al imobilului, în această calitate revenindu-i obligaţia de a achita tariful utilităţilor spaţiului închiriat, iar nu aceea a încheierii contractelor de utilităţi, această obligaţie revenind, dimpotrivă, proprietarului spaţiului închiriat.

Faţă de considerentele expuse, petenta nici nu putea dobândi calitatea de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcină, actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei încălcând principiul personalităţii răspunderii contravenţionale, impunându-se admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal de contravenţie atacat. Deschide hotararea

  4) Sanctiune complementara. Dezincriminare. Aplicarea legii mai favorabile.

a) Tribunalul stabileste ca art 8 alin 3 din OG nr. 15/2002 (care a stat la baza aplicarii sanctiunii complementare privind plata tarifului de despagubire in valoarea de 1210 euro) a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012.  Potrivit prevederilor art 12 alin 2 din OG nr 2/2001 :”Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. (…) ”.  Este de principiu ca in materie penala momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudenta CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile si in domenii care, in dreptul intern se circumscriu dreptului contraventional. In aceste conditii, vazand si argumentele expuse de Curtea Constitutionala in cuprinsul Deciziei nr 228/2007, tribunalul considera ca legea mai favorabila se aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii contraventiei si momentul executarii integrale a sanctiunii. Deschide hotararea

Nou !
b) Contravenţii silvice. Lege contravenţională mai favorabilă a intrat în vigoare după data pronunţării hotărârii instanţei de fond)

Fapta apelantului se circumscrie  unei conduite contravenţionale in raport de dispoziţiile art.3 lit b din HG nr 996/2008 in condiţiile in care, in calitate de utilizator al programului SUMAL nu a raportat un număr de 63 de avize de insoţire primare pentru insoţirea materialului lemnos, in perioada 5.10.2011-14.12.2012.Sancţiunea principală a amenzii a fost corect dozată şi a fost aplicată legal sancţiunea complementară a confiscării valorice, in conformitate cu prevederile art 4 lit b din  HG nr 996/2008.
Pe de altă parte,  înainte de judecarea apelului, la data de 8 octombrie 2014  a intrat in vigoare H.G. nr. 470 din 4 iunie 2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn prin care a fost abrogată HG nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund.
După cum rezultă din prevederile art.7 din HG nr 470/2014  nerespectarea  de către utilizatorii programului SUMAL, a obligaţiilor referitoare la  raportare lunară a datelor in sistem nu se mai sancţionează cu sancţiunea complementară a  confiscării valorice a materialului lemnos. Deschide hotararea

 5) Cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei. Eroarea de fapt .

Eroarea de fapt în care s-a aflat persoana sancţionată contravenţional a fost determinată de modalitatea în care marcajele rutiere au fost realizate, marcaje efectuate pentru a se indica modalitatea de realizare a parcării autovehiculelor în Piaţa Unirii. Marcajele rutiere trebuie să corespundă unor cerinţe minime de impact vizual şi claritate, respectiv să transmită vizual informaţii indubitabile şi uşor de interpretat, pentru ca destinatarii acestora să îşi poată cu uşurinţă adapta conduita în scopul respectării acestora şi asigurării fluenţei şi siguranţei traficului rutier, concomitent cu folosirea completă şi raţională a spaţiului destinat circulaţiei ,scopul acestora fiind definit de dispoziţiile art. 75 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 – Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Deschide hotararea

 IV. PREZUMŢIA DE LEGALITATE SI TEMEINICIE A PROCESULUI-VERBAL DE CONTRAVENŢIE. LIMITE. PROBA CONTRARA.

 1) Agentul constatator a constatat ca autoturismul a staţionat pe domeniul public fără a deţine tichet sau abonament de parcare valabil şi s-a bazat doar pe prezumţia că proprietarul acelui autoturism este şi utilizatorul lui. Or, în cursul procesului petentul a reuşit să prezinte probe de natură a răsturna această prezumţie, din contractul de vânzare-cumpărare coroborat cu declaraţia unui martor rezultând că petentul a înstrăinat şi predat autovehiculul anterior constatării faptei contravenţionale.
întrucât legea nu impune drept condiţie ad validitatem încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare a unui autovehicul şi nici înregistrarea acestuia la autoritatea competentă, iar faţă de terţi dovada contractului se poate face prin orice mijloc de probă, se poate concluziona că la data săvârşirii contravenţiei intimatul nu mai deţinea în proprietate autoturismul.

Reţinând şi faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenţie în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialităţii şi pe baza probelor apreciate ca fiind concludente şi suficiente, doar astfel fiind exclusă apariţia arbitrariului (cauza Neaţa c. României), urmează că nu s-a dovedit că intimatul este persoana care a săvârşit fapta contravenţională reţinută prin procesul verbal contestat. Deschide hotararea  

2) A fost anulat verbal de contravenţie întrucât comportamentul petentei nu poate fi considerat a se subsuma cazurilor ce fac posibilă angajarea răspunderii contravenţionale, deoarece contestatoarea nu doar că avea un plan de pază avizat, dar şi depusese, la data de 08.11.2011, documentaţia aferentă pentru obţinerea unui nou aviz, obţinând de altfel la data de 08.12.2011, acest aviz favorabil. în aceste condiţii, sancţionarea sa cu amendă contravenţională la data de 27.11.2011 este nelegală, întrucât, pe de-o parte, conduita petentei nu se încadrează în textele legale care prevăd contravenţia reţinută, iar pe de altă parte, nu i se poate reţine petentei vreo culpă în obţinerea noului aviz. De asemenea, se mai reţine că potrivit principiului de drept care statuează că nicio persoană nu se poate prevala de propria incorectitudine sau imoralitate (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), starea de fapt relevată în cauză denotă aceea că, în realitate, aceeaşi instituţie care eliberează avizul, pe durata soluţionării cererii petentului în acest sens, procedează la sancţionarea contravenţională a acestuia din urmă. Deschide hotararea

 3) În mod legal s-a reţinut că martorii audiaţi nu prezintă suficiente garanţii pentru a răsturna prezumţia de legalitate a procesului verbal de contravenţie, Una din martore este angajata societăţii petente, iar celălalt martor despre care se arată că era un prieten al familiei. Declaraţiile martorilor au fost contradictorii, nerelevând cu certitudine o altă stare de fapt decât cea stabilită de agentul constatator. Dosar nr. Deschide hotararea 

4) Agentul care a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a constatat personal fapta reţinută în sarcina petentului. procesul verbal de constatare a contravenţiei nu se poate bucura de prezumţia de legalitate şi temeinicie, existând dubii serioase cu privire la existenţa faptei şi a vinovăţiei petentului. Deschide hotararea, Deschide hotararea.

 5) Recunoaşterea faptei contravenţionale reţinute prin procesul verbal contestat, confirmă susţinerile agentului constatator care stau la baza sancţionării contravenţionale a recurentului. Nu este necesară, şi de altfel nici posibilă, o constatare concomitentă a înregistrărilor radarului respectiv a vitezometrului, însă recunoaşterea faptei contravenţionale poate fi perfect reală în condiţiile în care autorul acesteia, în fiecare moment, poate şi trebuie să urmărească viteza de deplasare a vehiculului la volanul căreia se află. Deschide hotararea

6) De altfel, instanţa constată că în cauză intimatul nu a făcut nici dovada faptului că autoturismul proprietatea petentului se afla staţionat pe spaţiul verde la data şi ora consemnate în procesul-verbal, în condiţiile în care acesta nu a fost în măsură să depună la dosar fotografiile efectuate cu ocazia constatării faptei contravenţionale (din cauza unei defecţiuni tehnice, conform adresei existentă la f.15-dos. fond). Cât despre fotografia comunicată petentului o dată cu procesul-verbal de contravenţie, întrucât, aceasta nu este datată, nu poate face dovada celor reţinute în actul de constatare. Deschide hotararea

 7) Aplicarea principiului in dubio pro reo în raport de prezumţia de legalitate a procesului verbal de contravenţie
În momentul constatării contravenţiei , respectiv în data de 13.02.2012, ningea abundent existând astfel posibilitatea ca statul de zăpadă aşezat pe carosabil să se fi depus ulterior efectuării manevrelor de deszăpezire, într-un interval de timp foarte scurt după ce utilajele care se ocupau cu deszăpezirea au trecut prin zonă. Din fotografiile existente la dosarul cauzei rezultă că stratul de zăpadă nu era de natură a împiedica desfăşurarea normală a circulaţiei în condiţii de iarnă şi aceasta ca dovadă a faptului că utilajele aparţinând contravenientei pentru efectuarea deszăpezirii trecuseră pe străzile enumerate în actul sancţionator. Deschide hotararea

 8) Constatarea personală a faptei de către agent.

a) Astfel, în situaţia în care fapta este constatată personal-ipoteza care nu se verifica in cauza de fata - procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumţia de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

Procesul-verbal contestat in cauza nu fost dresat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, acesta stabilind in mod direct doar existenta autoturismului „pe domeniul public aparţinând municipiului Cluj-Napoca", fara a fi fost achitata taxa legala. Apoi, singurul demers in vederea identificării autorului faptei contravenţionale a fost accesarea bazelor de date ale politiei pentru a stabili proprietarul autoturismului parcat neregulamentar.

Este adevărat că în cazul opririi sau staţionarii neregulamentare, din raţiuni practice, identificarea în concret a conducătorului auto nu se poate realiza întotdeauna imediat, motiv pentru care revine agentului constatator obligaţia de a face demersuri in vederea identificării acestei persoane.

Există pentru agentul constatator posibilitatea si totodată obligaţia de a identifica în mod efectiv persoana care a condus autovehiculul parcat cu încălcarea prevederilor legale, numai această persoană fizică putând fi sancţionată contravenţional, cu respectarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenţionale.

Concluzionând, tribunalul retine ca in ceea ce priveşte contravenţiile reglementate de HCL Cluj-Napoca nr 26/2010 proprietarul poate răspunde contravenţional doar in măsura in care, fie agentul constatator a stabilit concret si nemijlocit săvârşirea faptei de către acesta fie, in urma demersurilor efectuate de organul constatator, proprietarul nu comunica datele solicitate privind identitatea utilizatorului autovehiculului la data si ora săvârşirii contravenţiei Deschide hotararea

b) Situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor şi apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu ar corespunde realităţii. Aceste indicii trebuiesc furnizate şi dovedite de petenta-recurentă care susţine netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmaţie a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conţinut atât instituţia răspunderii contravenţionale cât şi puterea organelor abilitate de lege de a acţiona în sensul respectării acesteia. Deschide hotararea

 9) Situaţiile in care, in temeiul jurisprudentei CEDO, sarcina probei in procedura contravenţionala revine agentului constatator; în ce mod se interpretează prezumţia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicţional. In ceea ce priveşte forţa probantă a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuşi puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară.

Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenţie.

În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garantiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie, în domeniul contraventional, precum si modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat prezumtia de nevinovatie a petentului.

Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 şi suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzaţiei în materie penală. Această calificare impune pentru instanţă obligaţia de a asigura în proces funcţionarea efectivă a tuturor garanţiilor impuse de art. 6 din Convenţie, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum şi prezumţia de nevinovăţie care, fără a avea o valenţă absolută, este în strânsă legătură cu prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.

Asadar, Curtea nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie. Deschide hotararea

 10) Răspunderea contravenţională a persoanei fără personalitate juridică

În măsura în care o asociaţie fără personalitate juridică poate să figureze în mod legal ca şi proprietar al unui autoturism, este necesar să se recunoască şi posibilitatea ca aceasta să răspundă, inclusiv contravenţional, pentru modul în care este utilizat respectivul autoturism. în caz contrar, s-ar ajunge la concluzia ca un autoturism înregistrat pe numele unei societăţi civile să poată să fie parcat oriunde, inclusiv în parcările cu plată, fără ca pentru acesta să se achite taxa corespunzătoare, în condiţii diferite de autoturismele aparţinând persoanelor fizice sau juridice. Dosar nr. Deschide hotararea

 V. INDIVIDUALIZAREA SANCŢIUNII CONTRAVENŢIONALE

 1) Obţinerea autorizaţiei de construire ulterior stabilirii sancţiunii contavenţionale

 Faptul obţinerii ulterioare a autorizaţiei de construire poate fi luat în considerare de către instanţă în contextul reindividualizării sancţiunii aplicate, însă acesta nu poate avea relevanţă asupra întrunirii elementelor constitutive ale contravenţiei. Deschide hotararea

 2) Existenţa unei confuzii a contravenientului în legătură cu aplicarea unor prevederi legale nu poate fi primită ca fapt exonerator de răspundere contravenţională.

Legiuitorul, prin dispoziţiile din OG nr. 2/2001, a exclus eroarea de fapt dintre cauzele care înlătură răspunderea contravenţională. Deschide hotararea

 3) Nerespectare a perioadei minime de odihnă zilnică a conducătorilor auto

În cazul contravenţiei de nerespectare a perioadei minime de odihnă zilnică a conducătorilor auto, analizând pericolul social al acestui gen de contravenţii, se constată că ele aduc atingere siguranţei rutiere prin desfăşurarea activităţii de conducere pe drumurile publice în condiţii de oboseală fizică şi psihică, fiind vorba de viaţa, integritatea şi sănătatea persoanelor participante la trafic, ori, având în vedere această stare de pericol, se apreciază că aplicarea sancţiunii avertismentului nu poate fi temeinică în asemenea situaţii, iar împrejurarea că petenta se află în stare de insolvenţă nu poate constitui cauză de exonerare de răspundere. Deschide hotararea

 VI. JURISPRUDENŢA CU PRIVIRE LA SITUAŢIA PARTICULARĂ A UNOR CONTRAVENŢII:

 Nou!
1. Protectia consumatorilor . Practici comerciale abuzive

Caracterul de lege specială al Legii nr.158/2008 in raport de OG nr 21/1992.

în sarcina petentei s-a reţinut fapta de a se comporta incorect în relaţia cu consumatorii şi de a folosi practici comerciale abuzive/incorecte. Comportamentul incorect şi practicile comerciale abuzive/incorecte rezidă din modul în care petenta a înţeles să afişeze preţul final redus. S-a constatat că modul de prezentare al preţurilor pe produse nu concordă cu prevederile OG nr. 99/2000, în sensul că la unele din produsele din promoţia cu preţ redus, preţul final redus nu este raportat la cel mai scăzut preţ practicat în magazin în ultimele 30 de zile, înainte de data aplicării reducerii, ci este raportat la preţul iniţial, care a suportat reduceri succesive de la intrarea produselor în magazin.
Petenta s-a comportat incorect, prin nesocotirea prevederilor art. 33 alin.1 lit. a din OG nr. 99/2000, care stabileşte modul în care trebuie stabilit preţul redus al unui produs. Conform art. 33 alin.1 lit. g din OG nr.99/2000, „orice anunţ de reducere de preţuri ce nu corespunde reducerii practicate efectiv în raport cu preţul de referinţă este considerat o formă de publicitate înşelătoare şi este sancţionat conform reglementărilor legale în vigoare”, şi nu „conform legislaţiei speciale în vigoare”, cum în mod eronat a susţinut petenta.
Faptul că practica înşelătoare este reglementată de Legea nr.158/2008 nu are nicio relevanţă juridică cu privire la existenţa faptei reţinute în procesul-verbal, având în vedere că această publicitate înşelătoare acoperă o gamă mult mai largă de practici. Deschide hotararea

Nou!
Clauza negociată sau contract preformulat. Probatiune. Relevanta naturii clauzelor in fiind abuzive.
În cuprinsul procesului verbal care face obiectul prezentei cauze s-a reţinut că, rt. 8.1 din contractul de credit încheiat cu numitul F.F. se prevede ca dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul imprumutatului. Totodată, conform art. art. 9.2 din acest contract, pe parcursul derularii contractului banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor fara consimtamantul imprumutatului.
Aşadar, împrumutatul este prejudiciat în drepturile sale având în vedere că, banca şi-a rezervat dreptul de a modifica prevederile din contract referitoare la dobândă, comisioane şi taxe, fără consimţământul acestuia. Totodată, reţine că, recurenta deşi a pretins că, a negociat contractul cu consumatorul, nu a făcut această dovadă, deşi potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 sarcina probei îi incumbă. Pe de altă parte, contractul încheiat are natură unui contract de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau de a înlătura de una din aceste clauze. La încheierea contractului de credit, consumatorul are dreptul de a fi informat cu privire la costul total al creditului, iar informaţiile trebuie să se regăsească în contractul încheiat. Or, acest lucru nu este posibil în condiţiile în care, banca are dreptul de a modifica unilateral prevederile contractului Deschide hotararea

2. Contravenţii reglementate de OUG 195/2002  
a) Modalitatea de participare în proces a conducătorului auto care nu a fost sancţionat contravenţional.

In conformitate cu prevederile art art. 54alin 1 din Legea nr 136/1995: “Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.”

Introducerea în cauză a celeilalte persoane implicate în accident în calitate de martor ştirbeşte dreptul la apărare atât al petentului, cât şi al acestei persoane dacă instanţa apreciază că plângerea contravenţională este întemeiată. Dacă agentul constatator nu este de faţă la producerea unui accident de circulaţie într-o intersecţie, el va stabili vinovăţia ca urmare a declaraţiilor persoanelor implicate în accident, niciuna din aceste declaraţii neavând valoare de probă. Raţionamentul agentului se va baza, în general, pe semnalizarea din intersecţie raportată la drumul pe care se afla fiecare dintre părţi şi în cele mai multe cazuri îl va considera vinovat pe cel care nu avea prioritate la traversarea intersecţiei. În cazul contestării procesului-verbal de contravenţie, declaraţia celeilalte persoane implicate în accident va avea o forţă juridică superioară, fiind considerată „probă”, în comparaţie cu afirmaţiile petentului care vor trebui susţinute cu mijloace de probă.

Cealaltă persoană implicată în accidentul de circulaţie este direct interesată de soluţia plângerii contravenţionale, întrucât în măsura în care aceasta este admisă, rezultă că el este vinovat de producerea accidentului şi, pe cale de consecinţă, va fi ulterior obligaţia repararea prejudiciului. Pe de altă parte, dacă în urma probaţiunii administrate instanţa fondului admite plângerea şi anulează procesul-verbal de contravenţie pentru motivul că nu contravenientul se face vinovat de producerea accidentului, cealaltă persoană implicată nu va cunoaşte această soluţie şi nici nu va fi în drept să o conteste,după cum nu a avut nici posibilitatea ca la fond să administreze contraprobe faţă de probele administrate de petent. Asigurătorul celeilalte persoane implicate nu va avea nici el posibilitatea de a se apăra, urmând a răspunde pentru asiguratul său dacă este admisă plângerea petentului. Deschide hotararea

   b) Lipsa menţionării in procesul verbal de contravenţie a datelor de identificare ale maşinii de politie motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie.

Omisiunea de a se indica in cuprinsul procesului verbal datele de identificare ale maşinii de politie nu atrage nulitatea procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei, sarcina probei revenindu-i contravenientului in ipoteza in care se susţine ca aparatul radar nu ar fi fost amplasat pe autovehiculul menţionat in buletinul de verificare metrologica. In aceste situaţii este foarte important sub aspect probatoriu raportul agentului constatator.

 c) Încadrarea greşita a faptei contravenţionale intr-un alt articol, respectiv litera a aceluiaşi act normativ .motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie.

Potrivit art. 16, alin. 1, din OUG nr. 195/2002, „Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu: (…) indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contravnetia”.

Desi aceasta dispozitie se refera numai la actul normativ ce stabileste si sanctioneaza contraventia, doctrina si practica judiciara au statuat constant ca în ipoteza în care actul normativ incrimineaza mai multe contraventii, agentul constatator are obligatia de a identifica explicit prevedere legala ce incrimineaza fapta retinuta în sarcina contravenientului, prin indicarea articolului, alineatului sau a literei, dupa caz. Scopul acestei practici este acela de a facilita identificarea contraventiei retinute în sarcina contravenientului.

Potrivit art. 105, alin. 2, C. proc. civ., aplicabil în aceasta materie potrivit art. 47 C. proc. civ., sanctiunea nulitatii nu va interveni decât daca nelegalitatea a produs o vatamare ce nu poate fi înlaturata altfel decât prin anularea procesului-verbal de contraventie. Asadar, revine petentului sarcina de a dovedi existenta unei vatamari.
Pe de alta parte, instanta nu este tinuta de încadrarea în drept a faptei de catre agentul constatator, atât timp cât aceasta este descrisa în cuprinsul procesului verbal iar prin plângerea formulata petentul a avut posibilitatea de a înainta instantei spre analiza procesul verbal, instanta verificând legalitatea aplicarii sanctiunii raportat la fapta retinuta în sarcina sa. Deschide hotararea

 d) Amenda aplicată prin procesul-verbal se situează in afara limitelor legale. reindividualizarea sanctiunii sau anularea procesului verbal de contravenţie.

Principiul legalitatii sanctiunii potrivit prevederilor art 21 alin (3) din OG nr 2/2001:”Sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” Aplicarea unei sanctiuni nelegale conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie, instanţa fiind investită doar cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie prin care a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale, fiind inadmisibil ca aceasta să procedeze la încadrarea juridică a faptei în raport cu starea de fapt reţinută. Această interpretare respectă principiul legalităţii răspunderii, nullum judicium sine lege. Chiar dacă în primă instanţă competenţa de soluţionare a plângerii revine judecătoriei, instanţa de recurs competentă este o instanţă de contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Raportat la faptul că actul contestat este unul administrativ şi instanţa competentă să soluţioneze recursul este cea de contencios administrativ, rezultă că procedura aplicabilă trebuie să respecte în toate etapele principiile dreptului administrativ, neputându-se concepe o procedură mixtă în diverse faze procesuale. Astfel, într-adevăr, instanţa nu se poate substitui autorităţii administrative, singura competentă să aplice sancţiunea amenzii contravenţionale. Dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 conform cărora, soluţionând plângerea, instanţa „hotărăşte asupra sancţiunii”, se referă la posibilitatea instanţei de a verifica dacă individualizarea sancţiunii a fost corectă, în caz contrar instanţa putând să micşoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancţiune mai gravă cu una mai puţin gravă, să înlăture o sancţiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancţiunile contravenţionale. Deschide hotararea

  e) Regimul legal de viteza. Cum se apreciază marja de eroare prevăzuta de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor NML021-05 din 23.11.2005

Referitor la marja de eroare prevăzută de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor NML021-05 din 23.11.2005, se reţine că cinemometrele care funcţionează în regim de deplasare al autovehiculului pe care sunt instalate (una dintre ipotezele posibile ), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maxim tolerată de +/- 4\%. Această eroare se stabileşte în raport de diferite criterii şi poate acţiona atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar şi mai mare decât cea reţinută de agentul constatator. Câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificaţie, pozitivă şi negativă, nu se poate reţine automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată şi că procesul-verbal este netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de probă în acest sens, deoarece viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenţiei este criteriul în raport cu care se apreciază existenţa contravenţiei conform legii şi este evident că legiuitorul, atunci când a stabilit limitele de viteză admise, dar şi gradul de depăşire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenţii, a observat marjele de eroare ale cinemometrelor şi, în considerarea acestor marje şi a efectelor acestora, astfel că, respectarea de către aceste aparate metrologice a marjelor de eroare menţionate în norma de mai sus, constituie o garanţie a corectitudinii valorilor de viteză stabilite şi a legalităţii stabilirii contravenţiei şi nu invers. Deschide hotararea

 f) Fiola alcooltest – mijloc tehnic certificat pentru dovedirea prezentei alcoolului in aer expirat.

Potrivit art.6 pct.19 din OUG nr 195/2002, prin mijloc tehnic certificat se intelege dispozitivul care dovedeste consumul de produse ori substante stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezenta in aerul expirat a alcoolului sau prin care se probeaza incalcari ale unor reguli de circulatie. Art.6 pct.20 din OUG nr. 195/2002, defineşte mijlocul tehnic omologat şi verificat metrologic ca fiind dispozitivul care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat. Potrivit art. 88 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 stabilirea prezentei alcoolului in aerul expirat sau testarea preliminara a prezentei in organism a substantelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de catre politia rutiera, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.  Potrivit art. 88 alin. 4 din O.U.G. 195/2002 stabilirea concentratiei de alcool in aerul expirat se face de catre politia rutiera,cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic. Ordonanţa NR. 20/1992, stabileşte cadrul şi mijloacele prin care se asigură exactitatea şi uniformitatea măsurătorilor.( art.1).  Art. 21 lit.b din OG 20/1992 privind activitatea de metrologie prevede că, masurarile efectuate asupra unor marimi ce afecteaza interesele cetatenilor, cum sunt: concentratia de zahar si concentratia de alcool in bauturi, concentratia de grasimi in lapte si unt, masa hectolitrica si umiditatea cerealelor, viteza autovehiculelor, concentratia alcoolica din sange si altele asemenea. Categoria L 108, reglementata de Ordinul 27/16.02.2004 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, reglementeaza mijloacele de masurare a concentratiei alcoolice supuse competentelor de certificare si omologare de catre Biroul Român de Metrologie Legala si are ca subcategorii urmatoarele: L 108-1- alcoolmetre, L 108-2- termoalcoolmetre, L 108-3 –ebuliometre si L 108-4 – analizatoare de bere-vin. Acelasi act normativ reglementeaza la categoria L 121 etilometrele. Concluzionand, fiola alcooltest poate fi apreciata drept un mijloc tehnic certificat pentru dovedirea prezentei alcoolului in aerul expirat.

 

g) Norma de incriminare in materie contraventionala. Conflict de acte normative.

 În materia circulaţiei rutiere norma contravenţionala generala este reprezentata de OUG nr 195/2001 urmând ca o eventuala suprapunere cu o norma speciala sa fie rezolvata de regulile exprimate in adagiile specialia generalibus derogant si generalia specialibus non derogant.

Apoi, hotararile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene pot stabili si sanctiona contraventii in domeniile de activitate pentru care care acestora le sunt stabilite atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.

 Asadar, competenta de reglementare a acestor autoritati este dublu conditionata. Intai, acestea trebuie sa respecte cerinta domeniului atributiilor stabilite prin lege iar pe de alta parte, hotararile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene au incidenta exclusiv pe raza teritoriala a unitatilor administrativ-teritoriale unde acestea isi desfasoara activitatea de reglementare. Deschide hotararea

Nou!
h) Sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Reevaluare sau reindividualizare.
In privinţa sancţiunii complementare a  suspendării dreptului de a  conduce tribunalul  reţine că  instanţa investită cu  controlul de legalitate a procesului-verbal de contravenţie nu deţine prerogative sub aspectul reevaluării sau reindividualizării sancţiunii complementare decât in mod excepţional respectiv atunci când există un text legal care să autorizeze expres o atare prerogativă. Admiterea unei interpretări contrare determină transformarea contenciosului contravenţional intr-un contencios de plină jurisdicţie ceea ce nu este admis decât in mod excepţional.
De altfel, din economia prevederilor OUG nr 195/2002 sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce este stabilită de lege întotdeauna pe lângă sancţiunea principală a amenzii iar agentul sancţionator nu are latitudinea de a reindividualiza sancţiunea complementară. Aşa fiind, sancţiunea complementară se aplică ope legis, individualizarea acesteia fiind stabilită a priori de legiuitor in cazurile expres prevăzute de lege. Deschide hotararea

 2) Contravenţii la regimul construcţiilor.

  a) Prescripţia dreptului de a constata contravenţia.

În materia lucrărilor de construcţii, dreptul agenţilor de a constata contravenţiile şi de a aplica sancţiunile „se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei" (art. 26, actualul art. 31 din Legea nr. 50/1991), iar aceste prevederi derogatorii au prioritate faţă de dreptul comun reprezentat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

 Potrivit Deciziei înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7/2000 pronunţată în cadrul recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 329 alin. 3 teza finală Cod de procedură civilă, „contravenţia trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcţiei, astfel că ea poate fi sancţionată din momentul începerii lucrărilor şi până la terminarea lor, iar în cazul construcţiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr.50/1991". în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. 5 din Legea nr.50/1991, „Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi întabulate în cartea funciară. în această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege".

 

b) Titular al autorizatiei de construire.Subiect activ al contraventiei.

Indatorirea instituită în sarcina titularului unei autorizaţii de construire are natura unei obligaţii de rezultat, în sensul că acesta este ţinut a respecta întocmai menţiunile din actul administrativ ce i-a fost emis pentru edificarea unei construcţii, independent de împrejurarea că acesta alege să edifice personal construcţiile autorizate, în asociere cu terţe persoane sau lasă în sarcina unor terţi ridicarea acestora. Deschide hotararea

  3. Contravenţii la regimul protecţiei mediului

   Indicarea în autorizaţia de mediu a obligaţiilor beneficiarului

Dacă prin autorizaţia de mediu (a cărei nerespectare este invocată ca şi temei al angajării răspunderii contravenţionale) nu sunt indicate în concret obligaţiile beneficiarului în sensul înlocuirii filtrelor de aer şi la ce intervale, după cum nu este indicată nici obligaţia epurării apelor menajere şi în ce situaţii, nu se poate reţine săvârşirea unor faptelor contravenţionale în acest domeniu doar pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, fără efectuarea unor teste sau măsurători de laborator care să reflecte în mod obiectiv depăşirea parametrilor de mediu toleraţi. Deschide hotararea

 

 4. Contravenţii privind dreptul la munca

 a) Obligaţia încheierii contractelor individuale de muncă în formă scrisă anterior începerii activităţii pentru Asociaţia de proprietari aşa cum prevede art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003.1

O asociaţie de proprietari nu poate încheia contracte de prestări de servicii cu persoane fizice pentru funcţiile de preşedinte, respectiv îngrijitor, decât dacă serviciul prestat este determinat, executat printr-o singură prestaţie sau dacă timpul pentru care prestează serviciul respectiv este limitat. In situaţia în care activităţile urmărite a fi îndeplinite sunt regulate, desfăşurate pe o perioadă de timp nelimitată sau mai lungă decât cere prestaţia respectivă, este necesară încheierea unor contracte individuale de muncă. Deschide hotararea

 b) Anularea în mod irevocabil a procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă atrage şi anularea în întregime a procesului-verbal de contravenţie dresat în considerarea concluziilor procesului-verbal de cercetare. Deschide hotararea

 c) Prestarea unei munci care nu se înscrie în obiectul de activitate al societăţii comerciale nu înlătura răspunderea contravenţională

Împrejurarea că persoanele găsite la muncă fără a avea încheiat un contract individual de muncă nu au prestat niciun fel de muncă calificată care să se înscrie în obiectul de activitate al societăţii nu este de natură a înlătura răspunderea contravenţională a societăţii comerciale. Deschide hotararea

d) Constatarea faptei de către agentul de muncă

Interpretarea activităţilor specifice agentului de muncă temporară nu se face prin deplasarea în străinătate a inspectorilor, ci, pentru a fi constatată fapta, este suficientă interpretarea juridică a naturii unor acte încheiate de societatea contravenientă, respectiv a contractelor de muncă încheiate sub autoritatea străină puse la dispoziţia inspectorilor de către contravenientă şi a contractelor de punere la dispoziţie denumite în cauză „contracte de prestări servicii", prin prisma dispoziţiilor HG 938/2004 şi ale art. 88 din Legea 53/2003. Fapta fiind constatată de către agenţii constatatori prin propriile simţuri, procesul verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, ceea ce înseamnă că revenea contravenientei obligaţia de a răsturna prezumţia şi de a proba că, în realitate, nu a desfăşurat activităţi specifice agentului de muncă temporară, ci şi-a delegat muncitorii în străinătate fără vreun interes propriu, aspecte pe care nu le-a probat. Deschide hotararea

 e) Prestarea orelor suplimentare de persoanele angajate, fără a fi compensate cu acordarea de zile libere

În ceea ce priveşte orele suplimentare prestate de persoanele angajate, necompensate prin acordarea de zile libere sau prin sporuri salariale, se reţine că efectuarea acestor ore suplimentare de către angajaţi îi este imputabilă angajatorului chiar şi în situaţia în care angajaţii sunt de acord, ba chiar solicită expres prestarea orelor suplimentare în absenţa compensării acestora cu zile libere, angajatorul fiind singurul responsabil pentru modul în care se desfăşoară munca la punctele sale de lucru, fiind inadmisibil ca angajaţilor să le fie permis să depăşească cu atât de multe ore programul de lucru menţionat în contractul individual de muncă şi să schimbe turele aşa cum doresc ei. Deschide hotararea

 f) Limitele de apreciere a sancţiunii contravenţionale în materia încadrării în muncă a persoanelor

 - Fapta de încălcare a obligaţiei de întocmire a contractului individual de munca prezintă în concepţia legiuitorului un grad de pericol social ridicat, luând în considerare limitele de stabilire a amenzii contravenţionale, astfel că, în această ipoteză nu se justifică, în principiu, înlocuirea amenzii cu avertisment. Deschide hotararea

 - Nu poate fi retinuta ca o circumstanta atenuanta incheierea ulterioara a contractelor individuale de munca, aceasta fiind o obligatie legala pentru angajator iar nu o facultate.Raportat la numarul mare de persoane gasite la munca fara incheierea in prealabil a unor contracte individuale de munca nu se poate retine argumentul contravenientului privind gradul de pericol social scazut al faptei. Deschide hotararea

 g) Desfasurarea activitatii in zilele declarate sarbatori legale. Existenta faptei contraventionale in raport de specificul activitatii societatii petente. Incidenta dispozitiilor art 134 din Codul muncii.

 Potrivit prevederilor art 136 Codul muncii:”Prevederile art 134 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datoriat caracterului productiei sau specificului activitatii”.

Or, intimata nu poate fi in nici un caz asimilata unei „unitati cu foc continuu” , in privinta sa neverificandu-se niciuna dintre ipotezele avute in vedere de legiuitor:caracterul productiei si specificul activitatii si, in consecinta, nu ii sunt aplicabile dispozitiile art 134 Codul muncii.

Argumentul invocat de prima instanta referitor a necesitatea deservirii populatiei nu poate fi primit in conditiile in care legiuitorul insusi, tinand seama de necesitatea aprovizionarii populatiei in zilele declarate sarbatori legale, a prevazut si o alta exceptie de la regula instituita prin art 136, exceptie care, de asemenea, nu se aplica intimatei. Astfel, conform dispozitiilor art 153 Codul muncii, pe durata sarbatorilor legale, prin hotarare a Guvernului se stabilesc programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si respectiv a aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate . Se remarca faptul ca , pe de o parte, textul circumstantiaza obiectul unui astfel de act normativ-in ce priveste unitatile de alimentatie publica- numai la cele care comercializeaza produse alimentare de stricta necesitate iar pe de alta parte, o atare hotarare de guvern este ex lege obligatorie pentru toti angajatorii fie ca sunt persoane juridice de drept privat fie de drept public.

Retinand, asadar, caracerul imperativ al dispozitiilor art 136 Codul muncii precum si dispozitiile art 38 din acelasi act normativ potrivit carora: „Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita d enulitate” tribunalul constata ca prima instanta a pronunatat sentinta recurata cu gresta interpretare si aplicare a legii .(Deschide hotararea; Deschide hotararea; Deschide hotararea)

  5 .Contravenţii privind operatiunile economico financiare

 a) Este obligatorie înregistrarea în contabilitatea a operaţiunilor privind subscrierea capitalului social

Potrivit art. 41 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, „constituie contravenţie deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi efectuarea de operaţiuni economico financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate".

Este obligatorie înregistrarea în contabilitatea a operaţiunilor privind subscrierea capitalului social, rolul acestui element patrimonial fiind acela de a oferi terţilor garanţii în privinţa solvabilităţii şi bonităţii societăţii comerciale, astfel că importanţa operaţiunilor economice privind capitalul social nu poate fi negată. Deschide hotararea

b) Aprecierea gravităţii faptei de a întocmi avize de însoţire a mărfii care nu conţin informaţiile minime prevăzute de lege.

Fapta de a întocmi avize de însoţire a mărfii cu încălcarea art. 41 pct.2 lit.b din Legea nr. 82/1981, în sensul că aceste avize nu conţin informaţiile minime prevăzute de lege, respectiv datele de identificare ale cumpărătorului, numele delegatului, seria si numărul cărţii de identitate, numărul mijlocului de transport, ora livrării si semnătura delegatului, iar cantităţile înscrise în avizele de însoţire a mărfii conţin date eronate, produce consecinţe grave în sfera stabilirii si plăţii taxelor si impozitelor datorate, neexistând vreun temei pentru înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului întrucât dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 82/1991 au ca scop sancţionarea si prevenirea comiterii faptelor de evaziune fiscală. Deschide hotararea | Deschide hotararea

 c) Documente întrebuinţate pentru comerţ.

Pliantul publicitar prin care recurenta promova produsele aflate la vânzare în perioada respectiva reprezintă un document întrebuinţat în comerţ ce a fost folosit in scopul atragerii clienţilor, deci în scopuri comerciale, astfel că se impunea ca şi pe aceste documentele utilizate de petentă să fie menţionate toate datele prevăzute de art.74 din Legea nr. 31/1990 respectiv nr. de înregistrare la Registrul Comerţului, capitalul social, denumirea societăţii. Deschide hotararea

 e) Incadrare corecta a faptei.Latura obiectiva.

După cum a reţinut şi prima instanţă, în speţă petentul nu contestă starea de fapt reţinută prin procesul verbal. Pentru a ataca procesul verbal şi sentinţa primei instanţe, petentul se bazează în esenţă pe argumentul că, deşi desfăşura activitatea concretă de vânzător în magazinul în care s-a efectuat controlul, el nu era angajat al societăţii comerciale respective şi nu avea nicio legătură cu aceasta. Din acest punct de vedere, Tribunalul consideră, la fel ca şi prima instanţă, că în speţă nu este importantă calitatea de angajat a reclamantului, ci faptul că acesta a desfăşurat activitatea concretă de vânzare a mai multe produse cu termenul de valabilitate expirat expuse spre vânzare iar altele neavând preţul afişat, săvârşind contravenţiile pentru care a fost sancţionat. Deschide hotararea

 f) Legea nr 12/1990. Prezentarea ulterioara a documentelor de proveninenta a marfurilor.

În instanţă, petentul a depus la dosarul cauzei certificatul de producător, semnat de Primarul Comunei M, de unde reiese că petentul este producător şi poate comercializa brânză telemea, cantitatea permisă aferentă trimestrului 3 al anului 2011 fiind 1500 kg. În aceste condiţii, prima instanţă a reţinut că, petentul a făcut dovada provenienţei bunurilor şi în mod corect a anulat procesul verbal de contravenţie contestat. La adoptarea acestei hotărâri, instanţa de fond a avut în vedere şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. I din 18.02.2002 ce prevede că, prezentarea ulterioară în faţa instanţei a documentelor de provenienţă atrag anularea procesului verbal de contravenţie şi restituirea bunurilor confiscate. Deschide hotararea

 g) Petentei i s-a aplicat o amendă In cuantum de 6,000 lei în temeiul art.1 lit.a din Legea nr. 12/1990, potrivit căreia constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau alte legi, fapta de a nu păstra la sediul societăţii actele justificative (actele contabile şi documentele de provenienţă).

Instanţa de fond nu a făcut distincţie între sediul social al societăţii petente şi punctul de lucru al acesteia, confuzie ce a determinat greşita interpretare a textului legal amintit şi sancţionarea, respectiv menţinerea sancţiunii petentei. Societăţile comerciale sunt obligate, potrivit legii a ţine documentele justificative la sediul lor social şi nu la punctul sau punctele de lucru. În cazul petentei, sediul social se află la o alta adresa decât punctul de lucru unde s-a realizat controlul şi unde se află un bar, cu activităţi specifice acestuia, iar nu de arhivare sau păstrare documente justificative. Deschide hotararea

 6) Nerespectarea prevederilor legale privind dotarea autovehiculului cu tahograf digital. Subiect activ al contraventiei

Preliminar, instanţa subliniază faptul că, potrivit dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 148 alin. 2, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Totodată, conform art. 2 din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi România la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea 157/2005, de la data aderării, dispoziţiile Constituţiei, ale Tratatului CEEA şi actele adoptate de instituţii înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin Constituţie, prin Tratatul CEEA şi prin prezentul protocol.

De asemenea, art. 52 din acelaşi tratat dispune că, de la data aderării, Bulgaria şi România sunt considerate destinatare ale legilor-cadru, regulamentelor şi deciziilor europene, precum şi al directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiţia ca aceste legi-cadru, regulamente şi decizii europene, precum şi aceste directive şi decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale.

Art. 249 din Tratat de instituire a Comunităţii Europene prevede că, regulamentul are aplicabilitate generală şi că acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.

După cum a indicat Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în jurisprudenţa sa în interpretarea dispoziţiilor acestui ultim text legal, în cauza 34/73 Variola c. Amministrazione delle Finanze, statele membre nu trebuie să adopte legislaţie naţională prin care să preia regulamentele, chiar dacă o fac ad literam, deoarece aplicabilitatea directă a regulamentelor presupune că intrarea în vigoare şi aplicarea lor sunt independente de orice măsură de preluare în legislaţia internă. S-a mai reţinut că statele membre au datoria de a nu obstrucţiona aplicabilitatea directă inerentă regulamentelor, respectarea strictă a acestei obligaţii fiind, în opinia Curţii, o condiţie indispensabilă pentru asigurarea aplicării uniforme şi simultane a regulamentelor în comunitate.

Asupra celor învederate de petentă în sensul inaplicabilităţii situaţiei sale a dispoziţiilor legale privind obligativitatea instalării tahografului digital, instanţa reţine că Regulamentul (CE) nr. 561/2006 face referire la punerea în circulaţie pentru prima dată. Ori, în raport de aceste prevederi se constată că nu sunt reale susţinerile recurentei în sensul că revenea producătorului obligaţia de a dota vehiculul în cauză cu un tahograf digital.

În plus, instanţa reţine că, astfel cum reiese din art. 8 alin. 1 pct. 12 din OG nr. 37/2007, legiuitorul român a înţeles să sancţioneze contravenţional utilizarea unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 01.01.2007, echipat cu tahograf analogic, astfel că, având în vedere aceste prevederi legale, tribunalul reţine că nu sunt temeinice susţinerile petentei în sensul că nu îi revine obligaţia de a dota vehiculul cu un tahograf , întrucât vehiculul este deţinut în urma unui contract de leasing. Deschide hotararea

 

7) Deţinerea şi transportul de produse accizabile (art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 220 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din O.G. nr. 92/2002)

După cum se poate observa din analiza situaţiei de fapt şi a celor două texte legale se pot extrage următoarele concluzii: este vorba de incriminarea a două fapte distincte, deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile (care constituie infracţiune în condiţiile în care cantitatea de alcool etilic deţinută este mai mare de 40 de litri), respectiv transportul de produse accizabile (care constituie contravenţie indiferent de cantitatea transportată). (…) Atâta timp cât petentul este cel care conducea autoutilitara în care se afla depozitată cantitatea de alcool, acesta efectua acţiunea de transport de produse accizabile în condiţiile art. 220 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din O.G. nr. 92/2002, astfel că încadrarea juridică făcută de către agentul constatator este cea corectă. Faptul că prin aceasta s-au încălcat şi prevederile art. 2067 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/ 2003, nu conduce la schimbarea încadrării. Este normal şi logic că prin efectuarea transportului ilegal a existat şi o deţinere ilegală care este înglobată în acţiunea de transport. Se poate face afirmaţia că transportul implică şi deţinere, în timp ce deţinerea nu presupune în mod necesar şi transport Deschide hotararea

 8) Obligaţia transportatorului de a deţine certificat de competenţă profesională:

În motivarea plângerii petentul a invederat ca este proprietar al autocamionului cu nr. CJ-67-VIO ca şi persoană fizică, fără a deţine vreo societate de transport de mărfuri sau a desfăşura activităţi de transport rutier de marfă sau alte activităţi conexe pentru diferite persoane, deci nu are nici calitatea de operator de transport rutier şi nici nu deţine vreo întreprindere de transport autorizată sau în cont propriu conf. prev. OUG nr. 109/2005 mod. prin L.105/2006. Neavând această calitate de operator de transport rutier sau a desfăşura activităţi conexe în favoarea altor persoane fizice sau juridice, petentul nu intră sub incidenţa prev. art. 1 din OUG nr. 109/2005 mod. prin L.105/ 2006, deci nu este necesară deţinerea de către petent a unui certificat de competenţă profesională - document care să ateste pregătirea profesională a unei persoane în domeniul transporturilor rutiere conf. prev. art. 3 pct.11 sau a unui certificat de transport în cont propriu - document prin care se atestă că întreprinderea îndeplineşte condiţia de competenţă profesională, aceasta având acces la activitatea de transport rutier în cont propriu conf. prev. art. 3 pct. 12 din actele normative menţionate anterior. Plangerea a fost respinsa, atat instanta de fond cat si instanta de recurs retinand ca potrivit art. 3 pct. 22 din OUG 109/2005 transportator rutier este întreprinderea - agent economic, persoană fizică, asociaţie familială sau persoană juridică, cu/fără scop patrimonial, orice asociaţie ori grup de persoane fără personalitate juridică, cu/fără scop patrimonial, sau orice organism oficial care are personalitate juridică ori care depinde de o autoritate care are această personalitate. Transportul rutier este, conform punctului 41 al aceluiaşi articol, operaţiunea prin care se realizează deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulaţiei publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porţiune a traseului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operaţiunile de încărcare/descărcare şi de întocmire/distribuire a documentelor însoţitoare transportului, realizate sau supravegheate de conducătorul vehiculului ori al ansamblului de vehicule, sunt operaţiuni incluse în activitatea de transport. Deschide hotararea

 VII. ASPECTE DE PROCEDURĂ

Conform prevederilor art 30 din OUG nr 80/2013:
Nou!
1) Obligaţia C.N.A.D:N.R. de a achita taxa judiciară de timbru in apel pentru cauzele avand ca obiect plângere contraventională.
“ (1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
(2) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe şi din dobânzi şi comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, precum şi veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.”

Nou!
2) Desemnarea şi stabilirea remuneraţiei curatorului special numit în condiţiile art.167
"Tribunalul va retine ca dispozitiile a mai sus citate sunt de stricta interpretare şi aplicare, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operând exclusiv în situaţia în care cererea are ca obiect venituri publice .

alin.(3) raportat art. 58 alin.(4) Cod.pr.civ. şi art.48 alin.(2) din OUG nr.80/2003

Prin încheierea civilă FN/17.06.2014, pronunţată în dosar nr. 7008/211/2014 al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin.1 C.pr.civ. până la îndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina petentei de achitare a onorariului stabilit pentru curatorul special în sumă de 100 lei reprezentând avans onorariu curator către d-na av. B. C. S.
Potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 alin (3) din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.
Această concluzie nu este schimbată de faptul că apelanta nu are personalitate juridică întrucât atâta timp cât are calitatea procesuală activă pentru a formula cererea de înlocuire a amenzii cu muncă în folosul comunităţii trebuie să suporte şi obligaţiile aferente, obligaţia de plată urmând să fie avută în vedere de ordonatorul de credite în subordinea căreia se află apelanta. Deschide hotararea

1) Analiza prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale in cadrul plângerii contravenţionale

Potrivit prevederilor art 31 din OG nr 2/2001,”Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere(…)”.Din aceasta formulare generala nu rezulta ca plangerea se reduce la situatiile in care se poate invoca nulitatea procesului-verbal; in realitate, orice viciu al acestuia, care l-ar putea face ineficace, ar putea fi invocat pe aceasta cale. Pe de alta parte si sintagma utilizata de art 34 din acelasi act normativ-„verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal”- este discutabila in conditiile in care in dreptul administrativ operatiunile de publicitate reprezinta formalitati de care depinde valabilitatea daca nu chiar existenta actului administrativ; in consecinta, legalitatea operatiunilor de publicitate poate fi verificata de instanta sesizata cu plangere contraventionala. Deschide hotararea

2) Reducerea onorariului avocaţial.

 Reducerea cheltuielilor de judecată de către instanţă în litigiul cu care a fost sesizată nu produce niciun efect asupra raporturilor contractuale dintre părţile contractului de asistenţă juridică, clientul având în continuare obligaţia de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, decât dacă instanţa va aprecia asupra caracterului său real, necesar şi rezonabil. Deschide hotararea

 3) Termenul în care se poate solicita înlocuirea amenzii contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii

Conform art. 131 din O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept, iar acest termen de prescripţie se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.

Procesul-verbal în discuţie a fost încheiat în cursul anului 2004, astfel că executarea silită se putea realiza cel mai târziu până la data de 1 ianuarie 2010, iar prescripţia afectează inclusiv dreptul de a solicita înlocuirea amenzii contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, plasat în faza executării sancţiunii.

Reţinând şi faptul că nu există cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei în sensul art. 132-133 din Codul de procedură fiscală, înscrisurile comunicate de recurent atestând faptul că nici nu s-a procedat la începerea executării silite a intimatului, iar sesizarea instanţei s-a făcut după data de 1 ianuarie 2010, se constată că dispoziţiile privind prescripţia dreptului sunt pe deplin aplicabile. Deschide hotararea